Nu voi mai scrie pe acest blog. După ce l-am sucit şi l-am întors pe toate părţile tot nu eram mulţumită de câteva lucruri.
Am trecut pe domeniu: http://www.vorbacorinei.ro/
Scurt şi la obiect: Îi rog frumos pe cei care mă au la blogroll cu blogspotu' în coadă, când au timp, să facă mica modificare a link-ului :)
Promit că atunci când voi câştiga la loto, vă voi face cinste :P
Să ne citim pe http://www.vorbacorinei.ro/ deci.
Nu mai scriu pe acest blog
Preocupat de zodii sau nu ai cu ce sa iti umpli timpul?
Sunt în drum spre mare şi mă plictisesc îngrozitor. Am început să îmi citesc horoscopul; totul merge excelent pentru că am Soarele în Venus (?). Din pagină, în pagină şi din plictiseală în nimic, am ajuns să îmi recitesc Zodiacul. Să mă umflu în pene puţin la ce descriere de personalitate îmi fac astrologii şi să mă minunez cât de bine mi se potriveşte...
Cum să nu ai o zi bună când citeşti despre tine aşa lucruri frumoase: “În ciuda faptului ca îi place sa critice, acest lucru nu îi strica imaginea în fata celorlalti, pentru ca Fecioara nu critica din rautate, ci dintr-un sistem de aparare învatat înca din tinerete”? Şi mai ales, când găseşti motivele pentru care te împotmoleşti la unele probleme şi nu ştiai de unde pornesc: „Pentru ca este mai mult concentrata asupra detaliului, Fecioara scapa din vedere imaginea de ansamblu a unei probleme. Este de parere ca trebuie sa înteleaga totul în amanunt înainte de a întelege ansamblul.” (sursa)
Tot îmi vine să dau paste să vedeţi ce persoane minunate sunt cei din zodia mea. Mai dau un fragment, după care gata, trec la ideea pe care o aşteptaţi: „Trebuie sa lucreze cât mai mult pe cont propriu, dar în cazul în care lucreaza într-un colectiv, trebuie sa îsi asigure în jur o atmosfera cât mai destinsa de lucru. Trebuie sa caute întotdeauna, în tot ce face, si o motivatie umanitara, sa se puna pe sine în ajutorul celorlalti.”
Defectele sunt minore şi dacă am nu-ştiu-ce planete aranjate bine, s-ar putea să mă apropii de perfecţiune.
Nu ştiu dacă Zodiacul este o superstiţie. În cele din urmă nu cred. Poate pentru că de mică mi-a plăcut să citesc despre zodii, am ajuns să şi cred în Zodiac. Încă nu sunt sigură dacă e ceva serios în treaba asta, pentru că nu am dovezi concrete. Adică, în afară de nişte trăsături asemănătoare între nativii aceleiaşi zodii sau potrivirea cât de cât cu descrierile din zodiac nu ar mai fi nimic care să te facă într-o oarecare măsură să crezi.
Şi totuşi, dacă nu eşti cu „zodiacărelile” măcar recunoaşte că pot fi un subiect de discuţie cu o persoană mai puţin cunoscută. Asta după ce epuizezi subiectele despre vreme.
Şi-aşa încă nu am intrat în vorbă cu cei din compartiment... Uite acum, după ce se trezesc am pregătit la cald subiectul şi mă pot face simpatică.
Gala Premiilor pentru Educatie
Gala Premiilor pentru Educaţie este un concurs care urmăreste promovarea oamenilor, a proiectelor şi a organizaţiilor care au avut un impact semnificativ asupra sistemului educaţional din România.
In ce constă?
Sunt 4 categorii de premii:
Categoria "Invatamant preuniversitar":
1. Profesorul anului
2. Elevul anului (din clasele V - XII)
3. Scoala anului (scoli generale de stat sau private, inclusiv licee)
Categoria "Invatamant universitar":
4. Profesorul anului
5. Studentul anului (in ciclul de licenta sau master)
6. Facultatea anului (institutii de stat sau private)
Categoria "Cercetare in Educatie":
7. Cercetatorul anului
Categoria "Organizatii neguvernamentale si proiecte":
8. ONG-ul anului in domeniul educatiei
9. Cel mai bun proiect educational realizat de un ONG sau institutie de invatamant
Vedeţi criteriile de eligibilitate şi regulamentul concursului daca v-am trezit cumva curiozitatea. Premiile sunt în valoare de 200 000 de euro. Acum sper că măcar acolo o spânceană tot v-am ridicat.
Cine doreşte şi se potriveşte se mai poate înscrie până pe 29 septembrie 2009.
Dacă simţiţi că scopul acestui post acesta este de a face reclamă, asta s-a şi vrut. Este un concurs deosebit şi poate cine ştie, chiar vor fi premiaţi oameni talentaţi. Păcat că eu nu mă simt studentul anului că altfel m-aş fi înscris :). Dar pot să nominalizez un profesor pe care l-aş premia: Sebastian Fitzek.
Dacă mai sunt profesori care merită nominalizaţi, să ne spună: Mădă de la Jurnalism, Ioana de la Litere - CRP şi Andrei de la ASE.
Viva Carlos Santana!
Cum spuneam 2 posturi mai jos, ieri a fost zi de concert. Şi nu oricare, ci... Santana. Am ajuns cu o ora mai devreme şi ne-am ocupat un loc în mulţime, pe la 30 de metri de scenă. Lume de toate vârstele. Cred că cei mai mulţi erau cu părul cărunt. A fost genul de concert unde vine toată familia. Şi de ce nu?
Santana ne-a fermecat cu nu-mai-ştiu-câte chitări, iar de trupa lui nu mai spun. Totuşi, parcă mulţi din public se abţineau să se mişte in voie. Au stat în faţa mea caţiva neni şi tanti care nu s-au clintit aproape deloc... Doar mai aplaudau finuţ din când în când. Mai, mai să le dai un scaun pentru a se odihni.
poze:
p.s : La plecare cine prindea un taxi mai devreme de o oră era norocos :)
Bani, doctori si servicii
Pe site-ul Ministerului Sanatatii s-a publicat pachetul general de servicii medicale sau mai concret, pentru ce şi cât vom plăti atunci când vom avea nevoie de doctorii. Îmi place foarte mult cum începe... demagogie de primă mână:
"Pornind de la două dintre obiectivele principale ale actualei strategii privind politica de stat in domeniul sănătăţii si anume:
îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei si creşterea calităţii vieţii creşterea graduala a resurselor alocate, pentru asigurarea unui sistem de sănătate la nivel european"
Să vă spun o scurtă povestioară:
Aveam 17 ani când m-am dus de urgenţă într-o luni dimineaţă la Budimex. M-a consultat un doctor pus pe şotii şi a zis că trebuie să mă operez de apendicită. Pentru că nu mâncasem nimic, am stabilit să mă opereze în ziua respectivă.
M-a condus o asistentă în salon şi a zis să aştept să vină anestezista. Am aflat între timp, de la mămicile din salon, că au dat 50 de lei la doctor pentru operaţie (tot de apendicită) şi 50 de lei la anestezistă. Bun, deci ştiam şi tarifele.
Vine cea responsabilă cu adormitul pacienţilor, mă anunţă că o să mă ia în jumătate de oră şi pleacă fericită pentru că „avusese” mama grijă de asta. Fericirea doctorului a costat 100 de lei. Fericirea mea a durat 10 minute de operaţie şi o zi şi o noapte de rău.
Le spuneam asistentelor că vomit întruna, dar nu le-a interesat. Medicul oricum nu a venit să mă mai vadă la faţă, până în dimineaţa următoare. Tot atunci i-am zis că mă simt bine şi că vreau acasă. Mi-a spus că nu am voie aşa repede (parcă minim 3 zile trebuia să dureze internarea), dar cu o fericire de încă 50 de lei am plecat.
La final, după mulţumiri şi alte discuţii banale, îi dă o replică mamei: "Doamnă să ştiţi că este jenant cât mi-aţi dat". A rămas interzisă. I-a sugerat că oricum ne mai vedem când trebuie să îmi scoată firele... Dar nu „a mai fost fericit” atunci.
Şi eu acum, să îl cred pe Bazac că nu mai trebuie să dau şpagă... pardon „plăţi informale” pentru că plătesc:
10 lei /episod de spitalizare de zi (servicii sau caz rezolvat), iar în cazul efectuării unor investigaţii de înalta performanta se vor adăuga si coplăţile aferente acestora 50 lei /episod de spitalizare
Nu am nimic împotrivă cu iniţiativa, pentru că într-adevăr cu banii aceştia pe care îi dăm, s-ar putea face nişte îmbunătăţiri în sistemul sanitar. Iar tarifele nu sunt mari din ce am văzut. Dar data viitoare (sper să nu existe... totuşi) când o să apelez la un medic o să îmi bată obrazul că l-am lăsat cu buzunarul gol?
(poze de aici şi aici)
Ce sa faci intr-o sambata
Mă gândeam să merg în weekend la mare. Aşa... O vizită scurtă de o baie, un soare şi un concert. Cei din echipa Umbrela Verde se află de astăzi şi până sâmbătă la Constanţa şi tare mi-ar fi plăcut să le dau o mână de ajutor la acţiunile pe care le vor desfăşura.
Puteţi citi pe blogul Umbrela Verde ce „mişcări” mai fac prin ţară. Acum că sunt pe litoral, vor avea şi o acţiune de "aspirat" gunoaiele de pe plajă. Măcar câţiva dintre noi vor fi fericiţi, pentru un timp, că nu se vor mai trezi cu etichete şi mucuri de ţigară lipite de tălpi după ce ies din apă.
Daaar mi-am luat bilet la Santana aşa că am zis "pas"”. Dacă sunteţi prin zonă, trageţi o fugă până în faţă la City Park Mall Constanţa şi participaţi la activităţi. Nu fiţi leneşi că sunteţi tineri. Plus că nu vă duceţi toţi la concert :-"
History
Cam acum un an am scris un post despre Michael Jackson. Acum nu-mi mai găsesc cuvinte...
Îi puteam cumpăra discurile, îi puteam dedica weekend-uri speciale pe Mtv şi îi puteam pune muzica în pieţe şi să dansăm de nebuni acum un an, acum o lună, acum o săptămână... Dar nu ştii ce ai, până nu pierzi. Şi atunci începi să îl slăveşti.
Clipul este „Man in the mirror” live de la unul din concertele din Romania. Ascultaţi până la final, chiar şi după ce îşi prezintă trupa:
Ţi se face pielea ca de găină...
Un ghid despre universitati facut de mantuiala
Astăzi când mă întoream spre casă, m-am oprit la un chioşc de ziare să îmi cumpăr ceva de citit în metrou. Am luat Evenimentul Zilei. La sfârşit am văzut că are un ghid de admiteri la facultăţi şi am zis să sar peste ştiri, ca să văd mai întâi ce conţine în partea asta.
Ghidul începe cu o prezentare de 2 pagini a super Universităţii Spiru Haret, acolo unde 98% au creierul odihnit şi 2% au facut proasta alegere de a da la o facultate pe principiul: „să mai am încă o diplomă la CV şi de învăţat mă apuc după ce termin facultatea de stat”. Crema cremelor în materie de corupţie, fiţe şi mă abţin să mai continui. Ni se oferă in aceste 2 pagini o grămadă de informaţii, de la facultăţi, „admitere” (parcă aveau un număr nelimitat de locuri), poză ş.a.
Neinteresant. Dau să văd ce este în continuare.
Articole pentru studenţi despre veşnicele dileme „facultate de stat sau facultate particulară?” / „contează facultatea sau experienţa?”, despre cum se pot distra studenţii în Iaşi, despre beneficiile de a te înscrie într-o organizaţie studenţească ş.a. Cam pe la pagina 7 se mai întinde pe jumătate de foaie o reclamă... pardon, o secţiune cu informaţii despre Universitatea Creştina Dimitrie Cantemir. Deja după 4 pagini nu mai aveam răbdare şi am răfoit până la capăt să văd dacă găsesc totuşi de un index cu toate universităţile din ţara.
Să nu înţelegeţi că mai vreau să dau la o facultate şi de aceea voiam să ajung la partea asta. M-a indignat că ghidul a început cu descrierea imensă a Universităţii Şpilu’şi vroiam să văd dacă la fel s-a procedat şi pentru alte centre universitare. Dar nu. Iată cum erau trecute (poza e un fragment, gasiti paginile aici):
Nu văd deloc utilă forma în care au pus informaţiile. S-au zgârcit să înghesuie în 2 pagini toate universităţile. Şi sunt şi greşite. Spre exemplu, la SNSPA se dă examen de admitere. Cel puţin la FCRP nici nu se ia în calcul media de la bacalaureat.
Acum o întrebare care vine este cu cât oare a fost taxată universitatea care şi-a întins plapuma pe 2 pagini de ziar? Celelalte or fi refuzat să plăteasca şi de aceea nu le-a fost rezervat decât un rând? Măcar pe online putea fi făcut un ghid cu adevărat, dacă pe print considerăm că nu mai are valoare calitatea unui material informativ.
Mai mult ras, mai putin stres
Biroul meu de lucru se află la geam. Când vreau să îmi mai iau ochii de la monitor, „admir” traficul de pe Calea Victoriei, mai precis din faţa televiziunii B1. Şi văd alţi pixeli. Unii care nu au stare şi se mişcă ameţiţi pe un fundal de claxoane. Mai ales la ora prânzului când parcă toată lumea este nebună.
Cred că în funcţie de meserie, fiecare om are o perioadă de zi în care este nebun. Şi la mai toţi aceasta este între 13.00 şi 15.00. Repet, aşa cred. Şi simt la mine, la cei din jur şi în oraş. Parcă toţi merg pe stradă ca nişte bezmetici. Bine acum vânzătoarele sigur sunt o excepţie. La ele se manifestă nebunia între 17.00 şi 20.00 când lumea iese de la serviciu şi dă o raită prin magazine. Se pierd cu totul.
Ar fi fost foarte frumos dacă am fi putut să ne dăm un „restart” pentru a ne linişti. Dar 
pentru că nu suntem pc-uri şi când „procesorul” nostru se încinge nu îl putem opri, trebuie să găsim soluţii. Eu zic că una bună este râsul.
O porţie bună de râs îţi încarcă bateriile. Ia să vezi că şoferul care claxonează ar avea mai multă răbdare dacă ar râde. E valabil si pentru jurnalistul care nu ar mai fi ciufut la telefon şi pentru băieţii de la net care primesc zeci de reclamaţii pe zi.
Toţi am fi mai fresh dacă am avea un motiv nu neapărat să ne prăpădim pe jos (deşi ar fi ideal), ci să avem momente în care să.... râdem la prânz.
Şi ca să vezi mai multe beneficii:
„Scade nivelul stresului, întăreşte sistemul imunitar şi creşte toleranţa la durere. Acestea sunt numai câteva dintre atributele râsului. De curând s-a mai descoperit că râsul poate suplini mişcarea. De exemplu, câteva reprize de râs pe zi echivalează cu zece minute de jogging sau 15 minute petrecute pe bicicleta fixă.” (sursa)
p.s : Dar să nu deschidem un ziar la rubrica despre politică cu scopul de a ne amuza de gafele politicienilor. Că din râs o dăm în plâns.
(poza de aici)
Newsletter-ul ProTv
Se făcea mare tam-tam acum câţiva ani că nişte copii se jucau fotbal cu o pisica, în scara blocului, in timp ce se filmau. Mai ştiţi clipul de pe Youtube? L-au dat toate televiziunile şi se tot discuta că ar trebui înfiinţată Poliţia Animalelor.
ProTv-ul ce-a zis? Ia să fiu eu mai cu moţ şi să fac o petiţie online unde să semneze ăştia indignaţi că sunt torturate animalele. Bun. Am zis şi eu că o ieşi ceva din treaba asta şi sm „semnat” cu mail-ul şi numele. Evident că după o săptămână avalanşa a trecut pentru că au venit alte subiecte de ştiri scandaloase, tocmai bune de exploatat şi nu s-a mai auzit nimic de povestea cu animalele.
Acum ProTv-ul a rămas cu mare bază de date. Şi ce s-a gândit? Ia să le dau eu oamenilor nişte mailuri... pardon, un newsletter din când în când. Care ajunge in spam. Şi au nişte titluri de „senzaţie”:
IMAGINI SOCANTE! Catelus batut, cu coloana franta! (Că tot vorbeam de animale chinuite… )
Ferrari in flacari, dupa un "zbor" nebun! Vezi VIDEO!
Gafa jenanta! Imaginile cu prabusirea Airbusului, fragmente din serialul "Lost"!
Barbat beat, spulberat de o masina pe autostrada!
Sex cu Rihanna? Iar se da in stamba Chris Brown?
Imagini terifiante! Ultimele clipe din viata romanului omorat la Napoli
Accident incredibil! Un avion a intrat intr-o camioneta!
Am posibilitatea să mă dezabonez şi o voi face. Ştiri de 2 bani şi un "newsletter" care arată groaznic. Dacă trimiteau ceva de calitate nu mă supăram, ba chiar deschideam mail-urile.
Era o vreme când parcă toată ţara urmărea ProTv-ul. Acum mă întreb, cine se mai uită la Esca?
Liberalii sunt pe felie
Încerc de câteva zile să mă pun la curent cu ştirile, de la gripa porcină în vizită la Bucureşti până la treaba cu forfetarul, care deja mă calcă pe bătături. Şi nu mă deranjează cât de constituţională este sau nu legea, cât mă enervează tot teatrul ăsta jucat de Guvern pe tema proiectului. După ce că totul pare “gândit” de nişte dovleci uscaţi, nici să-l comunice nu ştiu. Niţă săracul e complet dezorientat. Cred că i s-au lungit de două ori urechile după ce a spus că: “Vom propune anularea impozitului minim dacă vom avea performanţe economice şi dacă veniturile bugetare vor fi îndestulătoare”(vezi) sau că “În toamnă, în funcţie de rezultatele economice, am putea anula acest impozit minim şi să găsim o altă soluţie pentru a nu pune în pericol microîntreprinderile sau start-up-urile”(vezi).
Acum văd ca liberalii joacă tare şi sunt puşi pe fapte mari (că doar suntem în campanie :)). Am aici doi indivizi în vizor: Călin, care a stat un pic în umbră şi Crin, căruia îi creşte notorietatea pe zi ce trece.
După ce şi-a luat de la mulţi dintre noi o serie de “urări” cât a fost la guvernare şi a cam devenit a 3-a roată de la căruţă în partid, Călin Popescu Tăriceanu vrea să dea în judecata Guvernul la Curtea Europeana, în urma căruia impozitul forfetar să fie anulat. I-a luat ceva să se prindă că patronii de firme sunt foc şi pară pe actuala coaliţie şi că acum poate reintra el în scenă, ca un erou care se luptă pentru interesele noastre. Aici e care pe care în câştigarea încrederii (electoratul ăsta e de folos şi el...).
Crin Antonescu a umplut toate intersecţiile. Cel puţin la mine în Titan, la staţia de metrou, cortul galben l-a bătut pe cel portocaliu. Ca să nu mai zic că în cutia de scrisori am primit două serii de pliante de la PNL şi nimic de la alte partide. Pe toate stă în faţă Crin, cu faţa-i blândă, care ne tot transmite ceva cu bani europeni şi minciuni ale PDL-ului. De PSD nu prea le zice sau cel puţin nu am prins eu nimic. Cinci ani trec greu, nu se ştie când se pune de-o alianţă nouă...
Oricum ar fi şi oricine ar fi, cel care reuşeşte să le scoată guvernanţilor forfetarul din minte îşi spală nişte păcate. Şi cel mai important, nu ne goleşte total absurd de câteva sute sau mii de euro. Cu banii aceştia, de exemplu, am putea merge în vacanţă undeva prin ţară ca să încurajăm turismul românesc. Păi nu?
Olimpiadele Comunicarii: mai mult decat un concurs
Cum aş putea să povestesc 3 luni de Olimpiadele Comunicării într-un post şi să nu va plictisesc? Am vrut de ieri să scriu, dar îmi era că o să o ţin doar în mulţumiri şi felicitări clişeice. Poate acum o să îmi iasă ceva deosebit...
“Mai puteţi?”
A fost întrebarea pe care am auzit-o cel mai des. Da, am putut să fim tari până la final. Cum puteam să nu prindem energie când am avut 600 de studenţi participanţi, peste 70 de profesionişti în Juriu, peste 40 de clienţi care au acordat brief-uri echipelor finaliste şi nu în ultimul rând când am avut sute de oameni prezenţi în sală la evenimente? Nu ai voie să pui punct la mijlocul cursei când vrei ca lucrurile să se întâmple şi mai ales să se întâmple aproape perfect. Îţi creştea ambiţia când vedeai câte lucruri mari se întâmplă jurul tău şi singur îţi găseai resursele necesare pentru a mai urca încă o treaptă.
“Make it happen”
Îmi amintesc acum când am fost prima dată la Dragoş în birou şi vorbeam despre Olimpiade. Încerca să mă facă să înţeleg cât de greu va fi, iar eu care nu aveam nici cea mai mică idee, mă gândeam în timp ce vorbea că trebuie să fie încă o ediţie a concursului oricât de imposibil ar face el să pară.
“Vaporul” a mers... Şi a mers pentru că fiecare a lăsat o bucată din puterile lui: Dragoş D., Dragoş T., Dan, Anca, Roxana, Cristina, Cristi. O mână de fier ne-a venit în ajutor si a fost formată din echipa de voluntari trup şi suflet pentru Olimpiade: Sonia, Ioana, Valentina, Andreea, Roxana, Elena, Corina, Daniel, Paul, Teo, Catalin, cele două Oane, Sămă şi Irina.
Poate cel mai mult mă bucur de perioada înscrierilor. Am stat până în ultima zi cu teama că nu se vor înscrie suficiente echipe şi chiar mă gândeam dacă telefoanele la profesori şi la asociaţiile studenţeşti au avut vreun rost... La final s-a dovedit ca totul a avut efect: mailurile cu formularele de înscriere curgeau de la studenţi din toată ţara, telefoanele îmi sunau ş.a. De aici povestea şi succesul au mers la braţ mai departe...
„Am fost zmei...”
Povesti ce nu se stiu
Cum am început Preselecţiile? Colegul meu Dan conducea fără carnet, eu eram pe locul din dreapta cu un termos de cafea in braţe şi vorbeam la telefon cu participanţii pentru a-i ghida către locul unde aveau să se petreacă Preselecţiile. La o frână „delicată”, termosul a alunecat, eu nu eram atentă şi m-am ales cu o pată mare de cafea pe cămaşa mea albă. M-am agitat pe tema asta vreo două ore şi m-am calmat. Sunt multe întâmplări care s-au petrecut în spate, dar poate cu altă ocazie vă voi povesti mai multe.Acum vin de la birou după ce am încheiat prima zi de Briefing-uri şi Tutoriate şi am reuşit să ajung acasă mai repejor.
Aş fi vorbit mult mai multe cu voi, participanţii, insă timpul vostru pentru preselecţii a fost mai scurt decât al meu. Vă vedeam cum plecaţi pe rând, spre interviu, siguri pe voi, ştiind că seara numai câtorva le voi putea da mailul cu felicitări pentru calificare. Pentru toţi există şanse în viaţă, trebuie doar să ne croim un drum către ele :)
Astăzi am realizat că am început facultatea de o săptămână şi ceva. Deşi abia am mai vorbit cu prietenii din facultate, mulţi dintre ei mi-au făcut câteva vizite la Conferinţe. Nici nu mai ştiu ce am vorbit cu ei pentru că în timp ce le spuneam diverse, mă gândeam dacă s-a făcut aglomeraţie la intrare, dacă mai vine lume multă, dacă se începe Conferinţa în 5 minute, pe cine să rog să mă ajute cu ceva anume ş.a. Şi nici acum nu îmi vine să cred că am reuşit să facem faţă cu brio tuturor challenge-urilor...
Vă voi pune cât de curând pozele de la Preselecţii. Acum mă duc să mă odihnesc pentru că peste 8 ore încep Briefing-urile şi Tutoriatele pentru Comuncare Instituţională şi Comunicare Politică.
p.s: Mi-am făcut mai demult cont pe Twitter şi acum am început să îl folosesc. Ne citim şi acolo.
S-au incheiat inscrierile la Olimpiadele Comunicarii
Aş fi vrut să scriu mai multe, dar cred că acum cuvintele sunt de prisos. Vreau doar să le urez multă baftă echipelor inscrise la a IX-a ediţie a Olimpiadele Comunicării! Le puteţi vedea pe toate intrând în pagina „Participanţi” :).
Abia aştept să ne întâlnim la Preselecţii pentru că m-am „săturat” să ne auzim numai la telefon (deja asta ar fi un inside joke). Iar după ce trece o „nebunie” vine alta: Conferinţele. Dacă vreţi să vă puneţi un banner aşa cum am eu în dreapta blogului intraţi pe pagina „Promovare Conferinţe”, unde veţi găsi mai multe variante.
Acestea fiind spuse, noapte frumoasa şi ne citim mâine.
p.s: Să daţi click pe toate link-urile, ne-am înţeles?
Suntem lenesi si stresa(n)ti
Voi aveţi momente in care simţiţi că parcă vă urmăreşte un nor negru ? Vorbesc cât se poate de serios… Sunt zile, poate săptămâni în care aş rupe un sac de box ca să mă descarc de stres (nu că aş fi… forţoasă). Totuşi, caut soluţii care să îşi facă efectul într-un timp scurt.
Mai un ceai, mai un cercel, mai o pictură, mai o muzică şi mai trece din apăsare. Evident un masaj de o oră, într-un loc exotic unde se aude numai marea, m-ar face zen tot anul, dar nu e timp de pretenţii. Şi sportul este o soluţie pentru a scăpa de stres. Poate pentru că nu se insită suficient asupra acestui lucru, echipa Olimpiadelor a luat un pic de atitudine şi la Proba de Comunicare Instituţională a propus o campanie care să îi convingă pe angajaţii români să facă mai mult sport. Aşa că abia aştept preselecţiile să văd cu ce idei ingenioase au venit participanţii la aceeastă probă :-)
Recunosc că la capitolul "mişcare" nu sunt premiantă. Mă bătea gândul să merg cu Ionuţ la o sală de dansuri, cum amândoi am practicat sportul acesta prin "tinereţile" noastre... Dar e doar în plan. Când este cald afara ies cam de două ori pe săptămână cu bicicleta sau cu rolele, iar în rest nu mă pot lăuda decât cu drumurile prin oraş.
Iar dacă nu ne ţinem să facem sport, avem şi alte soluţii propuse de… psihiatri pentru a scăpa de mâncăricii de pe nervi:
"Psihiatrii sunt de părere că ar fi utile traininguri prin care Minsiterul Sănătăţii să îi înveţe pe medicii de familie noţiuni de terapie cognitiv comportamentală. „I-ar putea învăţa pe pacienţi cum să îşi modifice starea de spirit, schimbând gândurile. Spre exemplu, poţi învăţa o persoană să nu se mai gândească că va fi dată afară, ci că angajatorul are nevoie de ea, datorită experienţei sale”, exemplifică psihiatrul Eugen Hriscu, de la clinica PsyMotion, din Bucureşti."(sursa: evz). Fix...
